Involbureaza in mister speranta...
Printre ramuri de cristal ciobite
Lacrimi stinse,nemarginite.
Laguna a incremenit in zare
Taieturi fine,alintate-n sare...
La apus,un viscol tacut
Totul devine azi,un simbol, trecut.
Pietrele,se-nghesuie a visa caldura
Norii,au uitat de mult ce-nseamna ura,
Raza de soare,e din ce in ce mai stinsa
Dar tu,Speranto...cum de ramai mereu aprinsa?
Termometrul e bolnav,putin racit
A ramas pe dinafara inzapezit,
Nimeni nu-l ajuta sa iasa din transa
Uneori asteapta si el,o a doua sansa...
