Ultimul

Eternul castel ma rupe de lume
De lucruri simple,marunte dar bune.
Vis inutil de-a scapa dintre gratii
Nu sunt uman,nu sunt ca altii!

Lacrima e vie,se preschimba-n uitare
Lumina e sumbra,lipsita de culoare...
Cenusa strabunilor,purtata-i de vant;
Doar eu mai cutreier pe pamant!

Nu e normal sa te-ndragostesti de o floare,
Dar ce te faci atunci cand in ochii ti-e ultima pata de culoare?!
Nu e firesc sa-ti doresti a trece-n uitare,
Dar ce te faci daca esti singura fiinta indreptata cu privirea spre soare!?!

Inger pe ganduri

-Tu inger fragil,de ce nu zbori,
De ce nu-ti intinzi aripile spre nori,
De ce continui sa induri pe pamant,
De ce nu spui nici un cuvant?!

De ce nu vrei,chear;de ce nu vrei?
Inima s-o furi,in brate s-o iei...
De ce nu te simti in stare,
Vazduhul e plin de culoare!

Nu inteleg...Ce-i in neregula cu tine?
Esti mai pur,mai frumos,mai destept decat mine!
Si totusi...te tine ceva pe pamant:
Poate o floare,poate un gand,poate un simplu cuvant!

Te vad cum stai si nu faci nimic...
E ok!Daca cad,ma scutur,ma ridic...
Nu e nevoie sa stai langa mine;
Esti liber,zboara cum sti s-o faci mai bine!

Serios acum...nici nu ma bagi in seama?!
Poate ti-e dor de a ta mama,
Poate nu-ti gasesti drumul inapoi...
Daca vrei, il cautam amandoi!

-Copile...mi-esti drag,dar nu te iau cu mine!!!
Adio...se pare ca-ti v-a fi bine.
Acum am sa zbor,dar tine minte:
Esti mai mult decat un grup de oseminte!