Eternul castel ma rupe de lume
De lucruri simple,marunte dar bune.
Vis inutil de-a scapa dintre gratii
Nu sunt uman,nu sunt ca altii!
Lacrima e vie,se preschimba-n uitare
Lumina e sumbra,lipsita de culoare...
Cenusa strabunilor,purtata-i de vant;
Doar eu mai cutreier pe pamant!
Nu e normal sa te-ndragostesti de o floare,
Dar ce te faci atunci cand in ochii ti-e ultima pata de culoare?!
Nu e firesc sa-ti doresti a trece-n uitare,
Dar ce te faci daca esti singura fiinta indreptata cu privirea spre soare!?!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu