Printre ruine

Un gand nebun ma-ndreapta-n spre ruine

Vestmantul e rece si cald,deci mi-e bine,

Cararea-mi sopteste;continua sa mergi...copile,

Dar inima ma tine,intre ruine!

Totu-i daramat,deci pustiu

Eu sunt acolo,unde ma simt viu.

Omu-i departe,pamantu-i caramiziu

Sufletul dainuie,in pustiu.

Agale se-ntind urme de ziduri

Imbibate cu arse nisipuri,

Doar ploaea mai deschide trecutul

Schelete ingropate cu timpul!