Asta nu-s eu!Si atunci cine sunt?
Cel care eram s-a risipit pe pamant?!?
Vad acum doar o fata ingandurata,
Iar zilnic;aceeas inima de piatra!
Mai serios ca niciodata
Cu o privire asa distanta
Cu un munte de griji atarnandu-mi de spate,
De parca as citi o pagina dintr-o carte!
Barbos si cu tigara in gura!?!
Eul pe care-l stiu,se gandea la prajitura!
Eul pe care-l cunosc era mai afectuos...
Si nu se gandea ca se murdareste asezandu-se cu un necunoscut pe jos.
Acum totul e neclar,trecutul aproape sters
Un drum inainte,o singura banda de mers!
O simpla amintire lasata-n spate
Copilaria...o pagina dintr-o carte!
Sper doar sa incetezi intr-o buna zi cu a incerca sa fi cine nu esti si poate in ziua acea am sa cunosc adevarata fata a prietenului pe care te consider..
RăspundețiȘtergereSalut,Sergiu! Multumesc pt vizita si comentariul cu versuri din mai.Din pacate nu l-am vazut la timp ca nu prea mai folosesc blogul.
RăspundețiȘtergereAm citit tot ce ai postat aici si m-am distrat -ai un mod aparte de a face versuri si te felicit pt originalitatea ta!:)
Te inteleg cu aceste versuri pline de umor negru pt ca melancolia si rebeliunea fac echipa buna in imaginatie si de obicei cele triste sunt cele mai reusite!(si de multe ori reale).
Spor la "imaginatia printre randuri"! :)
Versurile acelea...m-am inspirat oarecum din ce ai scris tu...
RăspundețiȘtergereCunosc o vorba invechita dar e uzuala in oricare dintre secole si suna cam asa:
Mai bine mai tarziu decat niciodata! :)
Eu o sa am timp maine sa mai navighez...sper doar sa nu ma-nec facand asta:))
O seara placuta in continuare si; toate cele bune.
Cine stie...pentru mine asa a fost sa dau de blogul tau.
Poate candva vom mai discuta...:)
De ce nu...distractie placuta si o noapte linistita.